Nu numai ca Beagle este un excelent caine de vanatoare si un tovaras loial, este, de asemenea, norocos, amuzant si – datorita expresiei sale rugatoare – dragut. Au fost crescuti pentru a vana in haite, asa ca se bucura de companie si sunt, in general, usori.
- Origine: Marea Britanie
- Popularitatea rasei: locul 6 din 197
- Inaltime: 33 cm si mai putin
- Greutate: femele sub 9 kg, masculi sub 13 kg
- Speranta de viata: 12-15 ani
Despre Rasa Beagle
Exista doua soiuri de Beagle: mai mici sub 13 inci si cele intre 13 si 15 inci. Ambele feluri sunt robuste, solide si „mari pentru centimetri”, asa cum spun cainii. Ele sunt in culori atat de placute, cum ar fi lamaia, roscat, alb sau toate cele trei culori la un loc. Averea lui Beagle se afla in fata lui adorabila, cu ochii sai mari, caprui sau alunici, declansati de urechile lungi si fierbinti, asezate jos pe un cap lat.
O rasa descrisa „vesela” de crescatorii sai, Beagles sunt iubitori si fericiti fiind cei mai buni insotitori – toate calitatile care ii fac caini de familie excelenti. Nu e de mirare ca de ani de zile Beagle a fost cel mai popular caine printre proprietarii de animale de companie americani. Acestea sunt caini curiosi, isteti si energici, care necesita mult timp de joaca.
Specificul rasei Beagle
Aspectul general
Un Foxhound miniatural, solid si mare de doar cativa centimetri, cu aspectul uzat al cainelui care poate te poate insoti in cariera lui pana la moarte.
Cap
Craniul trebuie sa fie destul de lung, usor cupolat la nivelul occiputului, cu craniul larg si plin. Urechile se aseaza moderat de jos, lungi, ajungand cand sunt trase aproape, daca nu chiar, pana la capatul nasului. Au textura fina, destul de larga – cu aproape intreaga absenta a puterii erectile aproape de cap, cu marginea din fata usor intoarsa spre obraz rotunjita la varf.
Ochii mari, bine separati, bland si rugator. Culoarea acestora maro sau alun. Botul de lungime medie – drept si taiat patrat – opritorul moderat definit.La nivelul maxilarelor, buzele libere de zboruri; narile mari si deschise.
Defecte: un craniu foarte plat, ingust peste varf; exces de cupola, ochi mici, ascutiti si tereristi, sau proeminenti; botul lung, snipy sau taiat hotarat sub ochi, sau foarte scurt. Cu nasul roman sau rasturnat, oferind o expresie de fata. Urechile scurte, asezate in sus sau cu tendinta de a se ridica deasupra punctului de origine.
Corp
Gatul se ridica liber si usor de pe umeri puternic in substanta, dar neincarcat, de lungime medie. Gatul curat si lipsit de cute de piele; cu toate acestea, o usoara ridura sub unghiul maxilarului poate fi permisa. Defecte : un gat gros, scurt, plin, purtat pe o linie cu varful umerilor. Gat care prezinta palarie si pliuri ale pielii intr-un grad numit „gat”.
Umerii inclinati – curati, musculosi, nu grei sau incarcati – transmit ideea libertatii de actiune cu activitate si forta. Pieptul adanc si larg, dar nu suficient de larg pentru a interfera cu jocul liber al umerilor. Defecte – Umerii drepti si verticali. Piept disproportionat de larg sau cu lipsa de adancime.
Spate, coapse si coaste: Spate scurt, musculos si puternic. Corpul larg si usor arcuit, iar coastele bine conturate, dand abundenta camerei pulmonare.
Coada
Setati moderat; purtat vesel, dar nu intors inainte pe spate; cu usoara curba; scurt in comparatie cu dimensiunea cainelui; cu pensula. Defecte-O coada lunga. Curba ceainicului sau inclinata inainte de radacina Coada sobolanului cu absenta periei.
Picioarele
Picioarele anterioare si posterioare: picioarele anterioare-drepte, cu osul proportional cu marimea cainelui. Labele scurte si drepte. Picioare-Inchise, rotunde si ferme. Genunchii au pozitia inainte sau s-au aplecat inapoi. Picioarele anterioare strambe sau asemanatoare cu Dachshund. Picioarele lungi, deschise sau intinse.
Soldurile si coapsele puternice si bine musculate, oferind abundenta de putere propulsiva. Picioarele apropiate si ferme. Defecte: Lipsa muschilor si a puterii de propulsie. Picioarele deschise.
Blana
Un strat apropiat, dur, de caine de lungime medie. Defecte – Un strat scurt, subtire sau de o calitate moale. Culoare: Orice nuanta de galben cu alb in combinatie cu negru
Ingrijirea unui Beagle
Beagle ar trebui sa se descurce bine cu o hrana de caine de inalta calitate, indiferent daca este fabricata comercial sau preparata acasa, cu supravegherea si aprobarea medicului veterinar. Orice dieta ar trebui sa fie adecvata varstei cainelui (catelus, adult sau senior).
Unii caini sunt predispusi la supraponderalitate, deci urmariti consumul de calorii si nivelul de greutate al cainelui. Tratamentele pot fi un ajutor important in antrenament, dar a oferi prea multa mancare poate provoca obezitate. Aflati care sunt alimentele umane sigure pentru caini si care nu. Consultati medicul veterinar daca aveti nelamuriri cu privire la greutatea sau dieta cainelui. In orice moment ar trebui sa fie disponibila apa curata si proaspata.
Ingrijire blana
Beagle are un strat dublu neted, dens, care devine mai greu in timpul iernii, astfel incat primavara este sezonul in care se mai schimba. Beagles, de asemenea, naparleste moderat pe tot parcursul anului. Periajul saptamanal cu o perie cu par mediu, o manusa sau unealta de curatat din cauciuc sau o manusa de caine va indeparta parul slabit si va favoriza si cresterea parului.
Beaglesii nu trebuie sa fie spalati prea des, decat daca se intampla sa intre in ceva deosebit de dezordonat. Ca si in cazul tuturor raselor, unghiile la Beagle trebuie taiate in mod regulat, deoarece unghiile prea lungi pot provoca durere cainelui, precum si probleme cu mersul si alergatul.
Exercitii
Rasa Beagle sunt caini activi, energici, care au nevoie de cel putin o ora de miscare in fiecare zi. Acest lucru nu inseamna doar sa ii lasati sa iasa in curtea din spate. Beagle-urile au fost crescute pentru a fi in echipa si sunt cei mai fericiti atunci cand au companie.
Un beagle care este lasat singur in interior sau in exterior pentru perioade lungi de timp va tinde sa devina distructiv. Acest lucru poate fi evitat daca are un tovaras (fie el uman sau canin) cu care sa se joace. Beagles sunt artisti de evadare, astfel incat o zona de antrenament trebuie sa aiba un gard de cel putin cinci metri inaltime si infipt direct in pamant pentru a preveni tunelarea.
Plimbarile trebuie intotdeauna luate cu lesa, deoarece, ca un cautator cu un instinct de vanatoare foarte puternic, un Beagle nu va putea rezista dorintei de a fugi in cautarea unui parfum convingator.
Dresaj
La fel ca in cazul tuturor cainilor, cursurile de socializare timpurie si de antrenament pentru catelusi sunt obligatorii. Tratamentele sunt un ajutor imens in antrenament. Beagle-urile nu raspund bine la tehnici dure, dar rabdarea, intarirea pozitiva si chiar putina creativitate vor castiga in cele din urma.
Sanatate
Crescatorii responsabili isi vor examina posibilitatea de reproductie la Beagle in functie de conditiile de sanatate, cum ar fi displazia soldului, hipotiroidismul, epilepsia, rotula luxanta (o rotula dislocata) si tulburarile oculare. Ca si in cazul tuturor raselor, urechile unui Beagle trebuie verificate saptamanal, iar dintii ar trebui spalati in mod regulat.
Istoria rasei Beagle
Originile acestei rase antice au facut obiectul unor presupuneri de secole. Chiar si numele rasei este invaluit in mister. Unii experti spun ca deriva din cuvantul beag („mic”), in timp ce altii indica termenul francez pentru sunetul cainilor pe care il fac in timp ce vaneaza: be’geule.
Exista rapoarte despre cainii mici de vanatoare angajati pentru a vana iepuri in Anglia cu mult inainte de sosirea legiunilor romane in 55 i.Hr. O autoritate engleza l-a numit pe Beagle „piedica tarii noastre, indigena a solului”. In anii 1500, majoritatea domnilor englezi aveau haite de caini mari care urmareau caprioarele si caini mai mici care urmareau iepurii. Cainii mai mici si mai compacti erau stramosi ai Beagle-ului nostru modern.
Expresia „caine de picior” este vitala pentru a intelege atractia larga a Beagle pentru vanatorii din Anglia, continent si America de Nord. Spre deosebire de vanatorii de haine mai mari, cum ar fi cainii vulpi sau Harriers, Beagle-ul putea fi vanat pe jos – nu era necesar niciun cal. Cei care nu-si permiteau sa hraneasca si sa stabileasca o montura, precum si doamnele si domnii prea batrani petrec o zi grea tunand peste tara calare, ar putea tine pasul cu un pachet de Beagles pe jos.
Importurile de beagles au inceput sa soseasca in America in anii de dupa razboiul civil, iar popularitatea lor in randul vanatorilor de iepuri din SUA a fost imediata astfel ca in America s-a inregistrat primul Beagle, numit Blunder, in 1885.